Mulţi dintre noi ne întrebăm cum a apărut cancerul pentru că tot mai multă lume suferă de diferite forme de cancer. Cancerul a fost şi cu sute de ani înainte dar sub altă formă. Pornind de la premisa că boala este inadaptabilitatea la stres şi până cauza nu egalează efectul nicio terapie nu este completă, ne întrebăm care este cauza apariţiei acestei boli atât de crunte? Cauzalitatea acestui cancer nu este tot ce am scos afară ci este ceea ce am reprimat în mintea mea şi atunci dispare când cauza este echilibrată cu efectul.
Ca să realizăm că avem cancer trebuie să ne uităm la ce am gândit pentru că psihologia noastră este ceea ce face fiziologia noastră. este vorba despre psihologia echilibrată şi anume acea psihologie care duce la întregirea părţii negative cu cea pozitivă pentru că suntem un sistem dual. Dacă am gândit un gând de mai multe ori, acel gând devine masă, acea masă critică devine un tipar de gândire iar acel gând devine încadrat de creier în acea fizicalitate unde apar tumorile şi metastazele dar ca să ajungem la cancer înseamnă că am avut multe frustrări şi nemulţumiri de viaţă. Dacă noi nu ne mai putem duce mai departe cu gândirea noastră înseamnă că vom merge în jos, că vom regresa. Creierul se recapitulează când progresăm şi regresează când nu ne onorăm şi nu trăim valoarea şi menirea pe care le avem.
Oamenii sunt neîmpliniţi şi nu îşi cunosc nici propriile lor valori. Specialistul în conştiinţa umană, Cristie Aime doreşte ca oamenii să îşi cunoască valoarea şi menirea şi nu să ţină cont de ceea ce trebuie să fie, să facă sau să aibe. Dacă reuşim să facem acest lucru şi anume să trăim în valorile şi menirea noastră, celula aceasta devine flexibilă, adaptabilă, avem o celulă care este emanaţională care radiază şi una gravitaţională. Celula de cancer nu este altceva decât celula din primul trimestru al existenţei noastre, săptămâna a treia de dezvoltare embrionară – aceasta este celula de cancer care dă naştere la mai multe celule de aceeaşi formă pentru că nu şi-a depăşit limitaţia. Aceasta înseamnă că nu se poate încadra într-un alt format pentru că este într-un tipar de gândire succint care are aceeaşi origine adică nu pot, nu am, nu ştiu… Dacă acest om se investeşte cu egală cantitate de gândire – pot, cunosc, ştiu…. şi ne ducem la cauzalitate pentru a vedea de unde provine acel nu pot, nu am, nu ştiu …. realizăm o mică cauza care o dată decompensată dă voie la o mai mare platformă, la o mai mare existenţă a acestei celule, înseamnă că am ajuns la o transformare din interiorul ei şi numai avem nevoie de chimioterapie sau radioterapie pentru că celula din interior vindecă şi face acest progres şi merge apoi în sinapse care înseamnă echilibru. Ceea ce este jos este şi sus dacă luăm neuronul, el face sinapse şi platforme de sinapse şi cresc pe măsură ce creşte echilibrul în mintea unui om creierul creşte în neuroni care fac sinapse în platforme şi atunci ele înseamnă sănătate pentru că transcend părţile inferioare de gândire adică unde avem musai şi trebuie şi înglobează tot mai mult creierul adică nu ne folosim 5 % sau 10% din capacitatea creierului cât se spune. Acesta este iluminat adică echilibrat – emisferele cerebrale sunt echilibrate, iluminarea face ca corpul să se însănătoşească din centrul celulei şi există o absorbţie şi nu o separare între celelalte elemente şi funcţiile sunt echilibrate şi decompensate simultan.
Tocmai din această cauză este sănătos ca cel puţin odată la trei luni să stăm şi să medităm, să ne uităm dacă ceea ce am acum mă împlineşte. Dacă simt că am multă neîmplinire şi decepţie mă uit să văd care sunt aceste dinamici şi ce pot să fac despre ele.