Cum se ajunge la sinucidere?

Oare când și unde am ajuns la capătul puterilor și numai doresc să continui și am acele gânduri că ar fi mai bine dacă nu aș mai fi pe această lume? Este întrebarea pe care fiecare dintre noi trebuie să ne-o adresăm atunci când ne aflăm la capătul puterilor și credem că numai avem pentru ce trăi. Odată aflat momentul putem observa că nu a fost chiar atât de grav și de rău ceea ce s-a petrecut cu noi și că de pe urma acelei sau acelor întâmplări am avut și beneficii.

Factorii care ne determină să avem gânduri sinucigașe sau chiar să comitem fapta sunt mai mulți și se regăsesc în toate cele șapte aspecte ale vieții. Sunt oameni care spun că niciodată nu s-au gândit să se sinucidă dar nu există așa ceva. Aceste gânduri îți vin în minte atunci când te confrunți cu una sau mai multe probleme la care pe moment nu le vezi rezolvarea. Fie că nu am obținut ceva ce ne doream foarte mult, fie că suntem îndrăgostiți de o persoană care nu ne iubește la rândul ei, fie că am investit bani pe care i-am pierdut pentru că s-a dovedit a fi o investiție proastă,… Cu cât mai multe probleme avem vom ajunge tot mai mult la intenția de a ne curma șirul vieții pentru că ajungem să credem că este mai greu să trăim decât să ne punem capăt vieții.

Unii dintre noi nu vom spune nimănui despre intenția de a ne sinucinde în timp ce alții vor împărtăși cu alții aceste gânduri tocmai pentru a atrage atenția și pentru ca cineva să îi convingă să renunțe la această idee.

Un băiat  s-a sinucis la vârsta de 24 de ani chiar dacă avea toată viața înainte. Aparent nu avea nicio problemă, avea tot ce își dorea. Însă frustrarea lui izvorâtă din ceea ce trebuia să fie și ceea ce era defapt a fost așa de mare încât pentru el pe pământ era iadul în timp ce își dorea raiul

Când pe pământ avem un iad atunci vom tinde la un rai. Dacă nu vedem că îl avem aici pe pământ, cu toate strădaniile noastre care provin din acea mentalitate de a fi doar pozitivi, din a face planuri haotice care nu se concretizează și care ne fac să vedem că nimic nu funcționează atunci ne dorim să renunțăm. În cazul băiatului de 24 de ani preferința pentru acel moment a fost mai mare decât pentru a rămâne în viață.

Ca să evităm acele momente ca ele să devină așa de profunde unde viața noastră numai are sens, trebuie să ne uităm la acele semne să vedem unde ne pierdem sensul pentru ceea ce facem și unde începem să nu mai avem chef de nimic.

Părinții copilului au spus că i-au dat tot ce au avut și că nu înțeleg cum a putut să facă așa ceva. Însă a da totul unui copil înseamnă în același timp și a-l scuti de valoarea și menirea lui.